Fuck Nikon! spune povestea unui gest monstruos. 

O fată de 17 ani este violată de tatăl ei. Ea preferă să creadă că a fost răpită de extratereștri decât să admită nenorocirea. Mama ei preferă să peroreze la televizor despre societatea bolnavă în care trăim decât să accepte ce s-a întâmplat. Sora ei preferă să facă singură dreptate decât să spună adevărul. 

Și poate niciuna dintre aceste femei nu și-ar fi dat măcar voie să se gândească vreodată la viol, dacă un băiat din vecini nu ar fi avut un aparat de fotografiat, cu care, din întâmplare, a surprins-o pe fată, goală, în fața casei, imediat după viol. 

Adela Bițică: “Fuck Nikon! trebuie să fie o confesiune, trebuie să fie o întâlnire intimă între poveste și privitori. Oamenii ar trebui să plece din sală în tăcere, să uite că au urmărit o actriță, să uite că au fost la teatru. Gândul lor să se ducă la prietena din liceu care a fost violată când avea 16-17 ani, la povestiile bunicii despre cum o bătea bunicul, la imaginea copilului din vecini cu gulerul plin de sânge, bătut de tatăl lui că a luat o notă mică, la toate aceste crâmpeie de tragedii, pe care cu toții le știm și cu toții alegem să le ascundem. Sau să nu vorbim despre ele. Dar, amintindu-ne, să ne revoltăm, să înțelegem cu corpul nostru că aceste lucruri nu ar trebui să existe!”

Rușinea nu poate supraviețui decât în țesătura secretului, o țesătură care acoperă cu totul realitatea, care apasă pe organele vitale, care doare, care asfixiază! 

Tu câte secrete ai?

O producție POINT

De: Gabriel Pintilei

Cu: Iulia Verdeș

Regie: Adela Bițică

Scenografie: Alexandra Constantin

Video: Dragoș Vasiloaia

Light design: Mihai Costache