Pe vremea copilăriei mele toate poveștile începeau cu a fost odată… Și pentru că ce va urma va fi o poveste, vă voi spune: A fost odată, demult de tot, un tânăr ce-abia pășea în ale vieții. Și a tot mers până ce drumull-a adus în marea cetate a Bucureștiului unde a descoperit și s-a descoperit. De-atunci, peste cincizeci de ierni nins-au peste mine.

Nici nu știu dacă să fiu vesel sau posac, mândru sau modest, entuziast ori melancolic. Nu am nostalgii și nici regrete. Mă simt împlinit și-atât. De ce Poveste de iarnă? Pentru că iarna aceasta vă aduc acest cadou, FragileBand. Ceva ce va părea venit din cu totul altă dimensiune. De acolo de unde se nasc poveștile frumoase.

Cu adevărată bunătate, cu praf magic de altruism, cu mireasma magică a bradului, cu frumusețea ochilor de copil privindu-l împodobit. Și, desigur, cu tristețea pentru acele suflete fragile, ce nu au parte de toate acestea. Mulțumesc, bunului Dumnezeu pentru toți acești ani, Sorții că mi-a surâs permițându-mi să fac ce mi-a plăcut și Vouă că mi-ați fost alături. În sală, pe scenă și în suflet. 

FragileBand, ca și construcție artistică, a fost gândit ca un proiect multicultural, un spectacol plăpând, gingaș. Frumos și fragil asemeni unui vechi porțelan. Am pus laolaltă instrumentele vii, acustice, vibrând cu emoție, aidoma fibrelor pline de viață din care au fost zămislite, cu poezia ce erupe delicat sau cu vigoare în sentimente, iubiri, trăiri, patimi, întâlniri, despărțiri, aidoma existenței noastre.

Ce-a ieșit din această alambicată alchimie? O muzică în varii ritmuri și graiuri, o călătorie dela fadou la rock, pe șoapte de poezie românească, aromână, greacă, portugheză, un simbolic elixir al vieții, care, sper din tot sufletul, să vă bucure!

Să pășim, așadar, în lumea poveștilor, a magiei scenei, într-un colț din sufletul meu. Cu această poveste frumoasă spusă iarna, la ceas de seară, cu emoție și tremur în glas…